~sau Strania poveste a hotilor de timp, si a fetitei care le-a returnat oamenilor timpul pierdut, de Michael Ende.

Nu mai am timp! De ce nu mai am timp? De dimineata ziceam ca o sa vorbesc cu un prieten vechi, si n-am apucat sa-mi trag sufletul si sa-l sun  pana acum…Cum reuseam in liceu sa scriu un eseu de 3 pagini pentru franceza, sa invat pentru 2 teze, sa ies in fata blocului la jucat badminton, si sa ma duc prin cafenele toata ziua?”
Raspunsul e simplu: cineva iti fura timpul. Acel cineva e un om atat de sters, atat de gri, incat nu poate exista decat furand timpul altora.

Michael Ende, autorul Povestii fara sfarsit, s-a intors cu o poveste mai frumoasa, cu mult mai impresionanta decat prima.
Cartea este un basm, al carui rol principal este ocupat de Momo, o orfana aparuta de nicaieri, care stie sa asculte problemele oamenilor, si sa le rezolve astfel, fara a judeca sau a comenta.

Alte personaje:

Beppo – maturatorul de strazi care nu stie ce inseamna graba, sau lucrurile facute de mantuiala.

Giovanni – eternul indragostit, eternul tanar in miscare, si etern gata de a impartasi prietenilor o noua poveste uimitioare.

Barbatii in gri.

Cine sunt, de unde au venit, si de ce, de cand au aparut, oamenii sunt mai nefericiti, mai grabiti, copiii mai rai, si casele mai inalte? O sa afli raspunsul la intrebare citind Momo – din punctul meu de vedere, orele pe care le petreci cu cartea asta nu sunt ore pierdute.

Cartea te va arunca intr-o aventura de neuitat, si vei calatori alaturi de o testoasa magica, pana in taramul unde se nasc ceasurile si timpul oamenilor.

Imi pare rau ca nu pot sa fac o recenzie obiectiva a acestei carti, dar mi-a placut atat de mult (si cum a fost scrisa, si ideile din ea), incat mi-e imposibil sa ma detasez. Momo m-a invatat sa fiu lenesa, mai pe scurt. Cand ai prea multe de facut, cand nu ai timp destul, Momo te invata sa te opresti, sa lasi lucrurile sa se faca singure, si sa provoci ceasul sa se miste impotriva ta. Ce ai de pierdut?

Wikipedia spune:

Un articol al filozofului David Loy, in colaborare cu profesoara de literatura Linda Goodhew au numit Momo “unul dintre cele mai remarcabile romane al secolului 21?. Ei adauga ca “Unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre Momo este faptul ca a fost publicata in 1973. De atunci, cosmarul temporal descris de carte a devenit realitatea noastra.”

Cartea a aparut la editura Dacia in 1991, dar nu am reusit sa gasesc vreun exemplar in limba romana pana acum, asa ca am comandat-o in engleza.