Skulduggery Pleasant e cartea pentru copii pe care o cumperi la prima vedere, fiindca
are o coperta geniala. Bestial de genial ca sa zic asa…un schelet imbracat la costum, cu cravata, esarfa, palarie si manusi de piele, si o flacara in mana, iar undeva jos se vad siluetele a patru oameni, dintre care o remarci pe tipa cu o sabie in mana. A, si numele cartii e scris cu rosu si portocaliu, si la o examinare mai atenta, remarci si “petele de sange”. Dincolo de coperta, cartea e dragutica, dar nu cine stie ce revelatie.
Desi scheletul da numele cartii, personajul principal e de fapt Stephanie, o pustoaica de 12 ani careia i-a murit unchiul, si care s-a trezit peste noapte bogata, si proprietara de conac vechi si impozant. A, si fata in fata cu un personaj ciudat cu par de plastic, care se dovedeste a fi nimeni altul decat Skulduggery.
De aici incolo complotul devine mai previzibil decat un sofer legat la ochi si beat care face accident: Stephanie se dumireste ca Skulduggery e un schelet detectiv, ca exista magie (duh! Uite scheletul vorbitor!), si ca unchiul sau fusese de fapt ucis de niste vrajitori malefici. Nefarian Serpine conduce grupul de villains, si incearca sa aduca inapoi pe lume niste zei exilati (the Faceless Ones). Cam pe aici era momentul cand imi sarise tandara din cauza asemanarilor cu Tolkien.
Nefarian Serpine= Sauron (vezi referintele la reptile, abuzate in zece mii de carti dupa Tolkien, inclusive in HP)
The Faceless Ones (Cei fara Fata, mai pe romaneste) = Morgoth (vezi zeul alungat din lume, care mai are un slujitor dornic sa-l ajute sa se reintoarca).
Chestia asta m-a enervat destul de rau, si eram la punctul in care vroiam sa renunt la carte (poti citi chestii asemanatoare for this long…), dar din fericire Landy a adus in scena un personaj numit Domnul Bliss, si s-a dovedit ca saracul autor era doar un fan al lui Tolkien, dornic de a aduce un omagiu.
Revenind. Cartea e destul de amuzanta, iar dialogurile dintre Stephanie si Skulduggery sunt destul de savuroase (10 replici sarcastice pe centimetru patrat), si actiunea e ok. Dupa cum am mai spus, daca ai citit Harry Potter, Percy Jackson, The Nightmare Academy si alte serii, e imposibil ca actiunea sa nu fie previzibila.
Skulduggery 
Pleasant a aparut si la noi, si se numeste Enigmaticul Detectiv Schelet – are un nume de-mi vine sa plang, iar coperta e atat de hidoasa, incat n-as cumpara cartea nici amenintata cu moartea. Nu cer mult, dar macar artwork-ul sa fie la fel, nu adaptat in Paint de un copil chior. A, si costa doar 55 de ron, adica mai mult decat editia cartonata deluxe in engleza.
Jumatate din farmecul cartilor cu replici sarcastice e limba engleza, pentru ca unele replici nu le poti traduce fara sa pierzi esenta – o sa repet asta pana inebunesc. Daca te incapatanezi sa oferi cartea celor care nu vorbesc engleza, macar ai grija sa nu schimbi si coperta, si daca o faci, ia exemplul altor autori si comanda artwork asemanator – nu desena cu creta un schelet facut parca din gelatina. Altfel o sa ai o carte pe care o cumpara doar cei in necunostinta de cauza, si care este data cadou mai departe, spre a fi folosita ca proptea de usa.
Nota? Hmm , 8/10 pentru copiii intre 10-14 ani, si cam 6 pentru adulti: merita citita cand ai o dup-amiaza complet libera, si nu vrei sa-ti consume creierul prea mult.
Citate:
“‘Skulduggery:You’re not stealing anything,you’re not breaking anything,so i’d guess you’re Stephanie.”
”Skulduggery: Are you taking my hat hostage?”
”Stephanie: For a guy with no internal organs, you’ve got quite the ego.”
”Stephanie’s mum: That’s why i have a husband, so i dont have to. Engines and shelves, that’s why man was invented.”
”Skuldugery: Even had a face that wasn’t to bad to look at, if i do say so myself.”