Ianuarie 19th, 2010 by Muffin
Imagini si schite din Lucidity, jocul simpatic al celor de la LucasArts. Lucidity e un fel de Tetris, in care trebuie sa ghidezi diferite obiecte pentru a o ajuta pe micuta Sophi sa nu fie ranita si sa ajunga la bunicuta ei. Toata actiunea se petrece intr-un vis de-al lui Sophi, de unde si grafica foarte … visatoare :)
*
*
*
*
Ianuarie 19th, 2010 by Muffin
Nu ma pasioneaza prea mult jocurile dar la ele lucreaza o multime de ilustratori talentati, asa ca voi pune din cand in cand imagini si pe aici.
Imaginile de mai jos le apartin celor de la Lionhead Studios, creatorii jocurilor RPG* Fable II si III.
Fable II
Fable III
*
*
*
Ianuarie 12th, 2010 by Muffin
Nume: The Latke Who Couldn’t Stop
Screaming
Autor: Lemony Snicket
Limba: Engleza
Editura: McSweeney’s Books
Gen: Poveste de Craciun/umor
***
“Latke-le sunt clatite de cartofi servite de Hanukah. Lemony Snicket e un presupus autor pentru copii. Pentru prima data in istoria literaturii, cele doua elemente sunt combinate intr-o singura carte. Oamenii care sunt interesati de unul de aceste lucruri sau chiar de amandoua vor gasi cartea asta atat de placuta incat se vor simti de parca Hanukah se sarbatoreste pe durata a cativa ani, nu doar a 8 zile.”
Azi am primit coletul de la Okian (librarie care aduce carti din afara) si in el am dat de The Latke Who Couldn’t Stop Screaming, o carte care m-a facut sa trag aer in piept si sa ma gandesc “Pe asta am dat 40+ RON?”. Am intors-o de pe o parte pe alta, am rasfoit-o, am mai intors-o o data, am admirat-o de la distanta, si tot n-am inteles de ce am dat mai mult de 40 de RON pe o carte cu nici 3 pagini scrise complet, 4-5 ilustratii, 2 coperte dragute… totul adunat in 41 de pagini rarisime. Motivul pentru care am dat banii astia a fost unul simplu: sunt obsedata de autor, de Lemony Snicket/Daniel Handler, si vreau sa-mi cumpar tot ce a scris vreodata.
In pauza de tigara am decis s-o citesc si mi-a luat fix jumatate de Marlboro Rosu Lung, adica c
irca 3-4 minute de lectura. Dupa cele 4 minute aveam un zambet intins pe toata fata si am decis ca sunt cei mai bine cheltuiti 40 de RON din muuuult timp. Nici daca era o colectie de bancuri nu m-ar fi amuzat mai mult, asa ca iti recomand si tie Povestea Clatitei Care Nu Se Oprea Din Urlat, in care vei citi bineinteles despre o clatita care urla si care se intalneste de Hanukah cu un candy cane si un pin. Clatita va invata multe lucruri despre Hanukah si Craciun, la fel ca si copilul care citeste despre aventurile ei.
Poti comanda cartea de pe Amazon.co.uk sau de pe Okian.ro, va fi livrata in maxim 3 saptamani si costa cca 35-40 RON.
Ianuarie 6th, 2010 by Muffin
Children don’t read to find their identity, to free themselves from guilt, to quench the thirst for rebellion or to get rid of alienation. They have no use for psychology…
They still believe in God, the family, angels, devils, witches, goblins, logic, clarity, punctuation, and other such obsolete stuff… When a book is boring, they yawn openly. They don’t expect their writer to redeem humanity, but leave to adults such childish illusions.
Isaac Bashevis
Decembrie 19th, 2009 by Muffin
Adica Sven Friedrich, una din cele mai bune voci din rock/industrial/goth/darkwave/cum se mai numesc genurile in ziua de azi. Din pacate nici Dreadful Shadows nici Zeraphine nu au avut parte de prea multa atentie din partea caselor de discuri, iar lucrul asta se poate vedea din calitatea videoclipurilor. O voce sexy, guturala, monotona, perfecta pentru balade dar si pentru melodii apasatoare prin repetitie ca Twist in My Sobriety, cover-ul dupa Tanita Tikaram.
Zeraphine – Be My Rain: piesa pare cliseu la prima vedere dar ritmul simplu si vocea lui Sven reusesc s-o transforme intr-o melodie draguta a la HIM.
As if time stood silent,
The dawn never came
And the skies are empty
Since we stopped
Dreadful Shadows: Twist in My Sobriety, lejer cea mai buna piesa scoasa vreodata de Sven &co pentru simplul motiv ca au reusit sa ia o piesa extraordinara semnata de Tanita Tikaram, care are niste versuri greu de uitat. Cand te apuci sa faci un cover exista sansele sa sune la fel ca originalul, iar orice altceva complet diferit va fi criticat de fanii acelei piese – Dreadful Shadows au scos o piesa in stilul Sisters of Mercy bazata pe o poezie de critica sociala si nu au pierdut substratul.
Half the people read the papers
Read them good and well
Pretty people, nervous people
People have got to sell
News you have to sell
Dreadful Shadows: Craving, o melodie incredibil de tandra, cu versuri destul de criptice la prima vedere. As putea sa fiu rea si sa spun ca sunt aceleasi spalaturi de mana a doua goth care se manifesta la toate trupele de profil, dar instrumentalul si vocea suna prea credibil pentru a cataloga piesa drept “goth de duzina”. Fie ca e, fie ca nu, daca iti cenzurezi in creier versurile vei avea parte de o auditie foarte placuta.
A craving for delight – no remembrance
We’re neither lost nor found
Zeraphine: In Your Room, cover Depeche Mode. Originalul Depeche nu poate fi depasit – il pot asculta de un miliard de ori si tot sa mi se para nou, dar ascult cu placere majoritatea coverurilor … nu stii niciodata peste ce minune dai. Piesa pastreaza ritmul original dar vocea lui Sven nu e pusa in valoare ca in alte melodii – e totusi Depeche Mode, asa ca trebuie sa fie aici :)
Noiembrie 25th, 2009 by Muffin
Endymion Spring, de Matthew Skelton, e inca una din cartile pe care le-am cumparat numai din cauza copertei, facuta cu foarte mult bun gust, si care promitea o aventura interesanta.
Nu m-a dezamagit, dar nici nu pot sa spun ca a reinventat roata. Da, m-a facut curioasa cu “Cine sau ce este Endymion Spring? Un baiat lipsit de darul vorbirii cu un secret înfricosator? O carte care se hraneste cu copii?”, dar lectura in sine a fost destul de seaca. Am petrecut 3 ore in doua povesti dezvaluite in paralel: una a fratilor Blake si Duck, care se plictisesc ingrozitor in Oxford, si una a lui Endymion, un personaj foarte interesant. Endymion e ucenicul lui Gutenberg (printer’s devil), tarat intr-o lume infricosatoare de catre Fust (interesanta combinatia de personaje istorice/legendare).
Firele povestii se desfasoara la 600 de ani distanta intre ele, si mi-a placut foarte mult faptul ca aceste capitole au fost delimitate de culorile paginilor- la povestea lui Blake si Duck ai pagini albe, foarte putin decorate, iar la cea a lui Endymion ai pagini ale caror margini sunt negre. Actiunea este destul de „matura”, si ar putea speria lejer un copil pana in 10 ani, dar mai in varsta de atat… Nemultumirea mea suprema a fost faptul ca am ghicit personajul negativ din 3 incercari, si cu 50 de pagini inainte de final asteptam doar confirmarea. Totusi nu am stat suparata prea mult, pentru ca mi-au placut aventurile lui Endymion ca ucenic lucrand la tiparnita in vremea in care Fust se plimba ca un om oarecare pe strada.
Endymion e carte 
de dup-amiaza, un termen pe care-l folosesc din ce in ce mai des: iti ocupi in mod placut o dup-amiaza, cu cartea in brate, cafeaua/sucul/ciocolata/tigara langa tine, te gandesti putin la actiune dupa ce ai terminat ultimul capitol, dar la 3 zile dupa asta nu prea mai poti sa-ti amintesti nimic concret despre ea.
Poti sa gasesti un excerpt aici, dar nu e prea util in a-ti face o idee despre toata cartea. Imi pare rau ca nu am putut sa scriu mai mult despre ea, dar nu prea am ce…decat s-o iau pe camp si sa vorbesc despre Faust/Fust/Gutenberg si de tot researchul pe care l-am facut dupa ce am terminat Endymion :))
Cartea e disponibila in librarii si in limba romana, si costa in jur de 30 lei.
Noiembrie 24th, 2009 by Muffin
Roads go ever ever on,
Over rock and under tree,
By caves where never sun has shone,
By streams that never find the sea:
Over snow by winter sown,
And through the merry flowers of June,
Over grass and over stone,
And under mountains in the moon.
Roads go ever ever on
Under cloud and under star,
Yet feet that wandering have gone
Turn at last to home afar,
Eyes that fire and sword have seen
And horror in the halls of stone
Look at last on meadows green
And trees and hills they long have known.
Tolkien
Noiembrie 22nd, 2009 by Muffin
Sau, like I like to call it, povesti animate….sau ilustratii animate.
Desi are mai mult de 8 minute, merita sa urmaresti clipul de mai jos.
Pete Revonkorpi e un artist digital din Finlanda, are 28 de ani, si cred ca sta cu nasul in praf de zane toata ziua. Poti vedea galeria lui pe DeviantArt, si tot de acolo poti comanda printurile lui.
L-am descoperit acum 10 luni (inca tin minte), cand eram la serviciu, eram incredibil de obosita, nu mai aveam nici un ban, si nici o carte de citit. M-a tinut ocupata vreo saptamana, timp in care m-am holbat obsesiv la fiecare “deviatie” de-a lui, si de atunci ii vizitez site-ul odata la 2-3 zile. Poate cand ma fac mare o sa am si eu bani sa-i cumpar toate printurile. Si sa-mi cumpar o casa cu multi pereti pe care sa le agat.
Noiembrie 19th, 2009 by Muffin
“There is no worse sound in the world than someone who cannot play the violin but insists on doing so anyway.”
Lemony Snicket
Daca am vorbi de acordeon, as fi complet de acord. Nu e nimic mai ingrozitor decat un acordeon in tramvai, la 10-11 dimineata, cand ai ochii umflati de somn si incerci sa citesti un capitol incredibil de abramburit.
